Monthly Archives: March 2010

Febra musculara

Cam asa arata Muntele Rosu in sambata ce tocmai a trecut :

muntele rosu

Vreme frumoasa, tocmai buna de scapat de niste kilograme si insanatosit plamanu’ , asa ca de ce n-am pleca noi din Cheia pana la Muntele Rosu pe jos ? Buna idee la plecare, cand am ajuns sus insa, aratam cam asa :

ghiocei

Facand o paranteza, trebuie sa prezint putin peisajul care, dupa cum probabil se poate observa din aceasta poza minunata era impodobit (podoabele umane se exclud) atat cu niste “puncte” mici si albe – ghiocei ( love), cat si cu niste “puncte” mari (tot albe majoritatea si care marcheaza trecerea p-acolo a unor “animale” scapate de regulile de bun simt in materie de “umplut matzul” ale orasului)  – pet-uri .

Povestea febrei mele musculare continua si Duminica, cand … nu gasim si noi altceva mai potrivit de facut in ziua de Florii decat vizitarea  unei manastiri – Manastirea Crasna, care se afla la o distanta de NUMAI o ora de mers pe jos ( caci nu stiu sa zic in kilometri) fata de comuna. battling eyes

Din pacate, pentru ziua aceasta nu am poze reprezentative, ci doar niste filmuletze “numa’  bune de pus pe Youtube” – vorba Oanei , dar a caror facere publica ar insemna compromiterea imaginii de “persoana serioasa” a unora. Asadar.. ciuciu si filmuletze.

Si uite asa m-am trezit eu azi de dimineatza in pantofi cu toc inalt cu un mers leganato-schiopatand si nu in ultimul rand al naibii de dureros . :((

Binecuvantati fie pantalonii negri si pantofii cu toc !

–         “ Auzi, dar tu ce mananci ? Ca ai mai slabit fatza de ultima data de cand te-am vazut . “ – abordare cu care  ma “loveste” un client acum cateva zile.

–         “Pfooaaai.. dar ce memorie elefantica ai in dotare, caci au trecut vreo … DOUA LUNI (!!) de cand m-ai vazut ultima data.” Zic yo. Dar zic in gand – ca-cu clientu’ tre sa te comporti frumos,  indiferent de cat de clishee-cioase ar fi complimentele lui.

–         “Pai, vi se pare ( nu pentru ca erau mai multi, ci pentru ca vorbitul la pers a II-a  plural denota o oaresce tinere la distanta a persoanei respective) , probabil din cauza pantalonilor ! Eu chiar n-am mai slabit !” – zic eu … cu glas tare de data asta, si chiar pe un ton putin dezamagit, caci imi atinsese punctul sensibil, dar in sensul total opus intentiei lui de “periere” al orgoliului meu feminin.

Bineinteles ca … aceasta discutie n-ar fi avut loc daca in locul pantalonilor negri, drepti si al pantofilor cu toc inalt as fi purtat blugi si pantofi sport.

Bineinteles ca … exista cateva trucuri vestimentare cu ajutorul carora,  femeile care depasesc cu ceva (in cazul meu … doar cateva 😀 ) kilograme greutatea ideala,  pot pacali cu usurinta ochiul critic al barbatului ( de a carei parere le si pasa ) : pantalonii negri – in special cei cu croiala dreapta, tocurile inalte – care alungesc si subtiaza piciorul , dungile verticale, imprimeurile mici, esarfele lungi, accesoriile , s.a.m.d . And I thank You, God for that !!!

Note to myself : asta nu inseamna ca femeile trebuie sa-si umple sifonierul cu cele enumerate mai sus si sa renunte la gandul ca trebuie sa depuna efort pentru a se putea simti feminine si in blugi deschisi la culoare si pantofi sport !!

Jes day

Jes – Lovesong (Cosmic Gate Remix)

 B.T + Jes – Every Other Way ( Armin Van Buuren Remix)

Airscape and Jes – My Love

Jurnalul unei saptamani de "iarna"

Am avut o saptamana cu multe evenimente si intamplari neprevazute, dar nu m-a chinuit talentul sa scriu despre nimic, asa ca o sa trec in revista principalul, pe zile. Astfel :

Sambata, 06.03 : Concert Paul van Dyk : ma asteptam la ceva mai mult de la The Mission, avand in vedere ca sarbatoreau 10 ani de existenta. Adicaaaa.. de la 22 la 2 noaptea intr-un spatiu nu mai mare de ½ m.p/persoana, toalete publice ecologice, la nici 1 metru de tine schimb de saliva intre perechile de “porumbei” adunate acolo crezand pesemne ca muzica trance intra in genul romantic, nu’s tocmai niste conditii care sa te faca sa-l astepti pe Paul van Dyk cu sufletul la gura. Anyway… dupa ora 2, am uitat de toate nemultumirile, caci Paul se pricepe sa faca asta cel mai bine (live, adica).

Duminica 07.03 – hibernat toata ziua in pat

Luni 08.03 – Ziua Femeii – iesit cu fetele in Pub, dansat, vazut bunaciuni masculine, facut pe mama ranitilor- experienta de viata noua despre care, din pacate nu pot sa dau mai multe detalii, facut haz de necaz intr-un final.

Marti 09.03 – hibernat la birou

Miercuri 10.03 – reintrat in ritmul normal de lucru

Joi 11.03.- zacut in pat – raceala, seara emotii si visat training-uri

Vineri 12.03 – Training – sustinut de subsemnata si inca un coleg-asta in premiera mondiala pentru mine. Tremurat, sustinut training OK, experienta de viatza noua.

P. S : dupa cum spuneam mai sus, nu ma chinuie prea tare talentul scriitoricesc saptamana asta , dar nah, nu-mi puteam tine cititorii atata timp cu sufletul la gura .WIST

Sambata ma droghez !

Totul a inceput din pura curiozitate, cand un prieten mi-a facut cadou o mostra dintr-un anumit drog* pe care l-a recomandat ca fiind cel mai tare dintre toate cele existente . In plus de asta, inca nu aparuse pe piata si de aceea am fost foarte tentata sa-l incerc.

 Prima stare indusa de acesta a fost una de… descarcare de toata energia negativa … de relaxareeee . Am devenit repede dependenta de starea aceea euforica si am inceput sa consum cantitati destul de mari, ori de cate ori aveam ocazia : cu cafeaua de dimineatza pentru ca pur si simplu imi dadea pulsul necesar inceperii zilei, seara inainte de mese, pentru ca ma “scutura” de oboseala survenita in timpul orelor de scoala (pe vremea aceea), si in doze mai mici seara inainte de culcare.

Cu trecerea timpului, consumul acestui drog s-a extins la tot mai multe persoane, aparand in cele din urma si pe piatza. Insa, ca orice produs care ajunge sa aiba succes (amintesc aici celebra Coca –Cola) , a inceput sa-si piarda din calitate, diminuandu-se mult efectul acestuia, mai ales … ca… shoc : a inceput sa fie produs si pe piatza autohtona.

De aceea, grupuri substantiale de dependenti care au prins gustul original al acestui drog, si care nu pot fi satisfacuti cu orice “Nicorette” prost,  si-au gasit dealerii** lor speciali care le importa drogul cam de 4-5 ori pe an , in locuri special amenajate.

Si astfel toti drogatii din tara –printre care si subsemnata , se vor strange sambata aceasta pentru a priza nestanjeniti o celebra marca*** de drog adevarat . Culmea e, (ca uitasem sa mentionez la inceput ) ca supradoza nu iti face rau, ci din contra… te binedispune pentru cateva luni bune .

I can hardly wait !! dr

 

————————-

*-muzica trance

**- The Mission

***- Paul van Dyk

P.S : singurule droguri adevarate pe care le consum frecvent sunt cafeina si nicotina inhalata pe nas – adica fumez pasiv. 😀

Ignorance is Happiness

Un status de messenger care mi-a readus in minte cateva scene “fericite” derulate pe fundalul zilei de azi : 

Un baiat de vreo 7 ani, imbracat saracacios, iesea dintr-un magazin alimentar cu o jumatate de franzela si cateva felii de salam, infulecand din ele in timp ce mergea pe strada . Da, era probabil vreunul dintre aceia care nu te scutesc cu rugamintile in autobuz, sau la semafor, pana cand nu te cauti prin buzunare de toate monezile doar pentru a scapa de momentul stanjenitor si mirosul putin iritant pentru caile respiratorii. Si dupa ce i-ai dat, te gandesti cum maruntzisul tau muncit cinstit este dat de fapt,  pe mana unui bastan . Asa si eu azi: l-am ignorat pe pusti si nu m-am dus sa-i cumpar si o sticla de suc pe langa painea lui cu salam. El oricum traieste bine si … mananca la fel de bine .

Am mai vazut un fel de femeie (caci trasaturile dure ale fetzei nu erau tocmai un indiciu al feminitatii) care tinea in brate un copil de cateva luni si care, ajungand in dreptul meu… si-a aprins tigarea. Era mai bine daca ma faceam ca nu vad si nu contribuiam la o  imbatranire prematura a tenului meu prin incruntarea fruntii, gest facut ca un semn de revolta impotriva ignorantzei “mamei-barbat” fata de sanatatea propriului copil.

Ajunsa la birou , deschid un link primit pe messenger : o alta “lege soc “ care anunta ca fiecare firma, indiferent de marime este obligata sa angajeze cu norma intreaga nu unul, ci  2 contabili. Dar nu ma enervez eu asa usor la lecturarea numelor “stralucitilor” deputati care au semnat aceasta propunere aberanta, si ma abtin sa-mi vars nervii pe bietii prieteni care i-au votat – asta intr-o moment de ignoranta maxima pesemne.

Functionara la care ajung pentru a cere o lamurire privind datoriile mele la stat, se face ca nu ma vede timp de vreo cateva minute, iar cand ii dau buna ziua, de abia daca da din cap, plictisita de prezenta mea care o supune la efortul chinuitor de a vorbi  . De ce sa –mi schimb dispozitia intr-una proasta si sa-i atrag atentia amintindu-i ca din aceste contributii este vaca-plictisita-de-viata platita ? Oricum, nu voi avea nimic decat de castigat decat sa-mi stric ziua.

Tot pe messenger primesc un link care duce catre o petitie online pornita de un om care n-a putut sa ignore gropile de pe strazile Ploiestiului. El vrea sa stranga semnaturi online pentru a fi pedepsit primarul orasului pentru ca sta cu mana in san si nu face nimic in privinta asta . Ce om “trist”, daca-si inchipuie ca poate schimba ceva in orasul asta doar printr-o petitie ! Pierdere de timp ! Ignoram petitiile.

Deci haideti sa ignoram tot ce e urat si trist in jurul nostru, sa ne facem doar prieteni veseli, sa nu vedem saracia, sau mizeria sau coruptia, sa nu ne revoltam ca facem riduri, sa nu ne agitam pentru altii, caci timpul inseamna bani. Sunt si lucruri bune : sa le vedem pe acelea.

Poate ca astfel, viatza nu ne va pune niciodata piedica si nu vom ateriza niciodata in “mocirla”. Si poate nu vom avea nevoie de oamenii de care ne-am inconjurat pentru a ne trage afara. Pentru ca atunci ar fi cam nasol : ei vor fi prea ocupati fiind “veseli”.

E primavaraaaa !

Inca de dimineatza m-am trezit cu o stare de entuziasm d-ala nejustificat : desi e luni- zi in care de obicei de abia ma “tarasc” pana la servici , azi-noapte am dormit doar 5 ore, afara se anunta vijelie… eu ma simt foarte in forta , nu am tipat la nimeni azi, si se pare ca nimic si nimeni nu reuseste sa ma enerveze .

Sa fie de vina aceste tinichele mici legate cu snur de culoare alb si roshu, care au impanzit toate trotuarele, pietele si avatarele de messenger ?

Sau soarele de dimineatza care anunta in sfarsit ca s-a terminat cu tzoalele de eschimosi, inzapeziri, jeg pe strazi si brrrr-it ?

Sau ghioceii pe care i-am primit astazi ?  😀

ghiocel

Nu stiu de ce, dar astazi ma simt ca Michael Buble  :

Sa aveti o primavara frumoasaaa !pup